La 12 noiembrie 2017 este marcată Ziua Mondială a pneumoniei cu genericul „Stopați pneumonia: investiți în sănătatea copiilor”.                  La 14 noiembrie 2017 este marcată Ziua Mondială a diabetului cu genericul „Femeile și diabetul – dreptul nostru la un viitor sănătos”.                   La 15 noiembrie 2017 vor fi desfășurate acțiuni de comunicare în cadrul Zilei Mondiale a Bolii Pulmonare Obstructive Cronice (BPOC) cu genericul “Multe aspecte ale BPOC”. Scopul OMS țintește spre sensibilizarea publicului cu privire la epidemia globală a bolilor netransmisibile; crearea mediilor mai sănătoase, în special pentru populațiile sărace și dezavantajate; reducerea factorilor de risc ai bolilor netransmisibile, cum ar fi fumatul tutunului și expunerea la fumatul pasiv, poluarea aerului interior și exterior, alimentația nesănătoasă și inactivitatea fizică; îmbunătățirea accesului la terapii eficiente pentru persoanele cu BPOC; prevenirea deceselor premature și a dizabilităților care pot fi evitate de la bolile majore netransmisibile.                La 16 noiembrie, în cadrul Zilei Naționale de renunțare la fumat cu genericul Renunțați la fumat, faceți aerul mai curat“, vor fi organizate acțiuni de comunicare, informare și sensibilizare a publicului în privința pericolului pe care îl prezintă bolile cauzate de fumat. Conducătorii instituțiilor medico-sanitare, în colaborare cu mijloacele media, instituțiile de educație, autoritățile publice, ONG-urile, inclusiv familiile, vor organiza discuții publice și individuale, lecții deschise, lecturi, emisiuni radio și TV, informații în presă în scopul sensibilizării populației privind riscurile fumatului pentru sănătate, și necesitatea renunțării la fumat.       La 19 noiembrie vor fi organizate și desfășurate acțiuni în cadrul Zilei Mondiale de comemorare a victimelor accidentelor rutiere cu genericul “Obiectivul către 2020: reducerea accidentelor rutiere și traumatismelor grave cu 50%”

Material informativ privind infecţia meningococică şi măsurile de prevenire

În perioada rece a anului, pe când oamenii preponderent se află în încăperi, apar condiţii favorabile pentru răspândirea infecţiilor cu transmitere pe calea aerului. De rând cu afecţiunile virale acute ale aparatului respirator, gripa etc., din acest grup de infecţii face parte şi infecţia meningococică care este o boală contagioasă umană cauzată de meningococi şi evolua în diferite forme, inclusiv grave, cu meningită purulentă sau/şi meningococemie (septicemie meningococică) cu risc de sechele semnificative sau deces.

Agenţi cauzali ai acestei boli sunt meningococii – bacterii care în afara organismului uman îşi păstrează viabilitatea doar până la 30 minute şi pentru a supravieţui intensiv circulă în populaţia umană. În prezent evidenţiem 12 sero-grupuri de meningococi: A, B, C, X, Y, Z, W-135, 29E, K, H, L, I, formând fiecare o imunitate specifică de grup, ceea ce înseamnă că dacă o persoană a suportat infecţia meningococică, cauzată de un sero-grup de meningococi, ea poate face o nouă infecţie, cauzată de meningococi din alt grup seric.

În majoritatea cazurilor – 75-80% din persoanele ce au contractat-o, infecţia decurge fără semne clinice manifeste de boală (stare de purtător) care ar condiţiona necesitatea apelării după asistenţă medicală.

La cca. 15-20% din persoanele contractate infecţia meningococică se poate  manifesta printr-o inflamare locală a rinofaringelui, preponderent fără modificări a stării generale a organismului şi, de asemenea, ele nu se adresează după asistenţă medicală.

Însă, în circa 1-2% cazuri, infecţia meningococică poate evolua în forme generalizate de boală clinic manifeste prin meningită purulentă sau/şi meningococemie, frecvent cu evoluţie gravă care, în absenţa tratamentului optimal, poate provoca decesul sau sechele bolnavului. În unele cazuri forma generalizată a infecţiei meningococice evoluează fulgerător, în pofida tratamentului aplicat, cu deces precoce al persoanei.

De remarcat că, toate persoanele infectate cu meningococi, indiferent de forma de manifestare clinică, sunt contagioase şi pot transmite infecția altor noi persoane din anturaj.

    În majoritate,  cca. 60% din cazurile de rinofaringită meningococică (guturaiul meningococic) se manifestă doar prin obstrucţie nazală, secreţii muco-purulente ne abundente din nas, tuse seacă, dureri discrete în deglutiţie şi doar în formele grav medii şi grave se asociază febra, cefalea, slăbiciunea generală, moleşeala, vertijuri, durerile musculare. Sub influenţa sistemului imun al organismului şi tratamentului, prescris de medic, rinofaringita meningococică se finalizează de obicei cu însănătoşirea bolnavului  care capătă şi o imunitate tipo-specifică durabilă la infecţia dată. Uneori însă, rinofaringită poate progresa în meningită cu sau fără meningococemie.

Formele generalizate ale infecţiei meningococice (meningită, meningococemie, meningoencefalită) se manifestă de obicei cu un debut acut brutal, cu febră la valori înalte ( 39-40ºC), vome repetate, cefalee pronunţată, hiperestezie cutanată, fotofobie, hiperacuzie. În formele grave apar convulsii, tulburări de conştiinţă, erupţii cutanate hemoragice (pete roşii întunecate pe piele) iniţial pe membrele inferioare şi pe fese. La sugari, formele generalizate ale infecţiei date, pot debuta atipic, cu manifestări respiratorii sau digestive, uneori cu subfebrilitate, regurgitaţie, vomă, ţipăt inconsolabil, frecvent convulsii, fontanela anterioară bombată, dilatare a vaselor sanguine în zona temporală şi pectorală.

În  lipsa apelării la asistenţa medicală şi neadministrării tratamentului optimal şi adecvat la timp, formele generalizate ale infecţiei meningococice conduc, în majoritatea cazurilor, la un final nefericit şi dramatic, decedează până la 15% din aceşti bolnavi.

Este important de reţinut că, riscului de a suporta o formă generalizată, fulminantă, de infecţie meningococică, mai frecvent sunt supuşi copiii, cota cărora constituie peste 70% din numărul bolnavilor cu astfel de forme de infecţie meningococică, inclusiv cca. 50%  din ei de vârsta de până la 2 ani.

Cazurile de infecţie meningococică se întâlnesc mai frecvent în sezonul rece ale anului, preponderent în lunile ianuarie-aprilie.

De rând cu infecţia meningococică,  meningitele purulente severe pot fi provocate şi de alţi agenţi microbieni, precum pneumococii, bacilii hemofili, stafilococii, streptococii etc., iar sindromul meningian se poate manifesta şi în cadrul altor infecţii provocate de virusurile gripale paragripale,  rinosiciliare, herpetice, enterovirusuri, adenovirusuri etc., care au o circulaţie foarte răspândită printre populaţie. În acest context, necesită de menţionat, că manifestările clinice de meningită nu întotdeauna înseamnă că bolnavul neapărat suportă infecţia meningococică propriu zisă.

Iar actualmente, reieşind din particularităţile clinico-epidemiologice ale infecţiei meningococice, măsurile de prevenire a bolii rămân a fi dificile şi limitate care se reduc la:

– aerisirea încăperilor,

– evitarea aglomerării,

– asigurarea unui regim termic de confort, curăţenia,

– respectarea igienei tusei şi strănutului, mâinilor,

– evitarea contactului cu persoane cu semne de „răceală”.

Este deja demonstrat că respectarea minuţioasă a măsurilor enumerate pot reduce cu mult riscul infectării. Primar, se depistează de obicei doar bolnavii cu forme generalizate de infecţie meningococică şi doar cei din anturajul lor cu forme locale (purtătorii de meningococi, bolnavii cu rinofaringite). Însă, obligator, în fiecare caz de infecţie meningococică, persoanele contactate necesită a fi supuse unui examen medical pentru depistarea formelor ne manifeste de boală. Toţi contactaţii necesită să fie luaţi sub supraveghere medicală timp de 10 zile, cu efectuarea termometriei 2 ori în zi, examinarea rinofaringelui şi tegumentelor, iar persoanelor de contact apropiate le este indicat şi tratamentul profilactic cu antibiotice. Antibioticul, doza de administrare şi durata cursului de tratament se indică numai de medic. La suspectarea declanşării manifestărilor clinice ale infecţiei meningococice, persoanele respective, precum şi purtătorii de meningococi depistaţi prin investigaţii de laborator, necesită spitalizare obligatorie cu tratament adecvat, reieşind din imprevizibilitatea evoluţiei infecţiei şi limitarea răspândirii ei.

În prezent prevenirea infecţiei meningococice prin vaccinări rămâne a fi problematică. Ca şi infecţia naturală, imunitatea postvaccinală este specifică de grup. Vaccinurile polizaharide mono sau bivalente (A, C), tetravalente (A, C, Y, W135) nu protejează contra meningococilor din sero-grupul B, dominanţi actualmente în Republica Moldova.  Aceste vaccinuri sunt puţin eficiente la copiii cu vârsta până la 2 ani, la care cel mai frecvent se întâlnesc formele generalizate de infecţie meningococică. Contra meningococilor din sero-grupul B încă nu există un vaccin eficient.

Piaţa vaccinurilor contra infecţiei meningococice este încă slab dezvoltată, iar preţurile comerciale sunt prea costisitoare pentru a le putea promova şi implementa în imunizarea universală a populaţiei. Totuşi, vaccinarea contra infecţiei meningococice cu vaccinuri polivalente sau conjugate, poate fi aplicată pentru protecţia individuală, precum şi în caz de răspândire epidemică a infecţiei, provocată de un sero-grup de meningococi contra căruia există deja un vaccin eficient. Vaccinarea contra infecţiei meningococice în Republica Moldova este posibilă şi accesibilă în cadrul serviciilor de imunizări contra plată ( informaţii suplimentare la http://www.vaccina.md) .

În Republica Moldova copiii pot fi protejaţi de meningita purulentă, provocată de bacilii hemofili şi pneumococi prin imunizări. Această vaccinare este inclusă în Calendarul naţional de imunizări, se efectuează gratuit şi este disponibilă în toate instituţiile de asistenţă medicală primară din țară.

Melnic Anatolie, dr. şt.med.,

şef Centru profilaxie specifică, CNSP

© 2017 Centrul Național de Sănătate Publică.