1. Stimați colegi din mass-media! Pentru a face cunoștință cu ghidul metodic privind atribuțiile și competențele instituțiilor din cadrul SSSSP accesați Scrisoare mass-media 2017. Va chemăm la colaborare transparentă și constructivă! 2. În Republica Moldova, în perioada 24 - 30 aprilie 2017, se desfășoară Săptămâna Europeană a Imunizărilor, cu sloganul Vaccinurile funcționează. În cadrul evenimentului, vor fi organizate activități de informare și implicare a publicului larg în conjugarea eforturilor și amplificarea luptei împotriva bolilor prevenibile prin imunizări, înlăturarea lacunelor persistente în acoperirea vaccinală, încurajarea promovării imunizării prin creșterea gradului de conștientizare a populației despre beneficiile vaccinărilor și imunizarea pe tot parcursul vieţii, atât a copiilor și adolescenţilor, cât şi adulţilor. 3. La 25 aprilie 2017 este marcată Ziua Mondială de combatere a Malariei.

ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI PENTRU PĂRINȚI IUBITORI

ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI PENTRU PĂRINȚI IUBITORI

1. De ce să-mi vaccinez copilul?
2. Ce este un vaccin și care este acțiunea lui?
3. De câte injecții are nevoie copilul meu pentru a fi protejat și la ce vârstă ar trebui să-i fie făcute?
4. De ce copilul meu are nevoie de atât de multe injecții?
5. Cât de grave sunt bolile care pot fi prevenite prin vaccinare?
6. Ce se întâmplă dacă copilul meu nu va fi vaccinat?
7. Care sunt riscurile de a fi expus bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare pentru copilul meu?
8. De ce trebuie să-mi vaccinez copilul la o vârstă atât de mică?
9. Putem fi siguri că vaccinurile folosite în Moldova sunt de calitate și inofensive?
10. Întotdeauna oare vaccinurile protejează de infecții?
11. Unde să vaccinăm copilul?
12. Ce se va întâmpla dacă copilul meu nu-și primește vaccinurile la vârsta indicată sau ”întârzie” cu vaccinările? Vor acționa vaccinurile la fel de bine?
13. Care sunt contraindicațiile pentru vaccinare? Pot să-mi vaccinez copilul care suferă de o răceală ușoară?
14. Cum să-mi pregătesc copilul pentru vaccinare? Ce trebuie să fac după vaccinare?
15. Ce reacții pot apărea după vaccinare?
16. Cum sunt înregistrate vaccinurile primite de copil?
17. Este oare modul de administrare a vaccinurilor prin injectare sigur?
18. Există cazuri de îmbolnăvire la copiii vaccinați?

1. De ce să-mi vaccinez copilul?

Pentru a-l proteja de unele boli infecțioase grave, care pot cauza complicații severe și uneori chiar decesul copilului. Iată câteva argumente în favoarea vaccinărilor:

* unele boli sunt atât de frecvente în Moldova (infecțiile cu pneumococi, cu rotavirusuri, cu Haemophilus influenzae tip b, tuberculoza, tusea convulsivă, hepatita virală B), încât alegerea de a vaccina sau nu copilul înseamnă a alege sau nu boala;

* agenții cauzali ai tetanosului sunt pretutindeni în sol și o traumă a copilului sau adultului nevaccinat poate cauză boala cu risc de deces în 10% – 70% cazuri;

* alte boli se întâlnesc deja într-un număr mic de cazuri (rujeola, oreionul, rubeola), însă micșorarea numărului de copii vaccinați împotriva acestor infecții poate duce cu ușurință la apariția unor cazuri noi de infecție și chiar la epidemii;

* în Republica Moldova datorită vaccinărilor a fost eliminată poliomielita și practic nu se înregistrează cazuri de difterie, dar aceste boli sunt destul de frecvente în alte țări și pot fi importate de către călători, în așa mod fiind pusă în pericol sănătatea copilului Dvs.

Nimeni dintre noi nu dorește să-și vadă copilul bolnav. Dacă am putea, l-am proteja de orice boală, cât de ușoară nu ar fi ea.

Vaccinarea este o metodă sigură și eficientă de a vă proteja copiii de unele dintre cele mai grave boli ale omenirii. Vaccinându-vă copilul Dvs. protejați și alți copii (a rudelor, vecinilor, din grădiniță, școală, comunitatea în care locuiți). Mai mult decât atât, veți contribui la eliminarea unor maladii infecțioase pe care nepoții și strănepoții Dvs. s-ar putea să nu le cunoască.

 

2. Ce este un vaccin și care este acțiunea lui?

Pentru a înțelege ce prezintă și cum acționează un vaccin, trebuie să cunoaștem cum funcționează sistemul imun al organismului uman.

Atunci când germenii (microbii) pătrund în organism, se dezvoltă boala. Infectarea cu virusul rujeolic duce la apariția rujeolei, iar cea cu bacteria B.pertusis– la apariția tusei convulsive ș.a.m.d.

Funcția sistemului imun este de a ne proteja de acești germeni (microbi). Și iată cum funcționează el: atunci când microbii pătrund în organism și încep să se înmulțească, sistemul nostru imun îi recunoaște ca pe niște ”corpi străini” și începe să producă proteine speciale, numite anticorpi.

Anticorpii formați au două funcții principale. Prima funcție este de a ucide microbii și de a-i elimina din organism, fapt care duce la însănătoșire. A doua funcție a anticorpilor este de a rămâne în sânge și de a ocroti organismul nostru în viitor de această infecție. Prin urmare, dacă același tip de microb pătrunde în organism a doua oară, chiar după mai mulți ani, anticorpii formați anterior vor apăra organismul și nu vor permite bolii să se dezvolte. De aceea, majoritatea oamenilor se îmbolnăvesc de anumite boli (rujeolă, rubeolă, varicela etc.) doar o singură dată. Astfel, se dezvoltă imunitatea naturală față de boli.

Până la apariția vaccinurilor aceasta a fost singura cale de a deveni protejat față de unele boli infecțioase. Trebuia să fii infectat, să suporți boala, deseori în formă gravă, și, cu mult noroc, de a te însănătoși. Imunitatea naturală este un mecanism foarte eficient de protecție a organismului. Unica problemă constă în necesitatea de a suporta boala înainte de a dobândi această protecție naturală.

În mediu, organismul nostru are nevoie de o săptămână pentru a ”învăța” cum să lupte cu un microb necunoscut. Până la producerea anticorpilor într-un număr suficient, microbii se înmulțesc și atacă organismul nostru provocând boala. În unele cazuri, sistemul nostru imun nu reușește să răspundă suficient de repede la atacul agenților externi, boala progresează. În aceste situații vaccinarea este soluția care ne poate salva viața. Ideea vaccinării este de a crea imunitate artificială, similară cu cea indusă de infecția naturală, dar fără ca persoana să suporte boala clinică sau disconfort.

Vaccinurile sunt fabricate din agenți care cauzează infecția dată sau din fragmente ale lor. De exemplu; vaccinul antirujeolic conține virusul rujeolei viu atenuat, iar vaccinul împotriva Haemophilus influenzae de tip b (Hib) – fragmentele bacteriei. Dar agenții sunt prelucrați astfel, încât să nu mai poată provoca boala (fiind inactivați/omorâți sau slăbiți/atenuați).

Vaccinurile fabricate din agenți atenuați sau inactivi sunt de obicei introduse în organismul nostru prin intermediul injecțiilor. Sistemul nostru imun reacționează la introducerea vaccinului în același mod ca și la infecția naturală – produce anticorpi, care se aseamănă cu cei apăruți după suportarea infecției naturale. Acești anticorpi se păstrează în sânge creând imunitate sau protecție față de acele boli infecțioase, contra cărora este destinat vaccinul. În cazul în care vom fi vreodată expuși infecției reale, acești anticorpi ne vor proteja.

Prin vaccinare stimulăm activitatea sistemului imun al copilului. Copilul devine protejat de mai multe boli infecțioase. Vestea bună este că pentru a dezvolta imunitate, el nu trebuie mai întâi să suporte boala.

 

3. De câte injecții are nevoie copilul meu pentru a fi protejat și la ce vârstă ar trebui să-i fie făcute?

Conform Calendarului actual de vaccinări până la vârsta de 12 luni copilul are nevoie de 8 injecții și administrarea a două vaccinuri prin picături în gură. În al doilea an de viață copilul trebuie sa mai primească încă 3 injecții și un vaccin administrat prin picături în gură. Următoarele serii de vaccinări se aplică la vârsta de 6-7 ani (până la înmatricularea în școală) și constau în administrarea copilul a 2 vaccinuri prin injecții și unei prin picături în gură. Aceiași serie de vaccinuri se administrează copiilor și la 14-15 ani (la finalizarea studiilor gimnaziale).

Vaccinarea începe chiar din prima zi de viață a copilului în maternitate. Acest fapt este dictat de riscul care îl prezintă infecțiile respective (hepatita virală B și tuberculoza) pentru copil. Cele mai multe vaccinuri se fac copilului în primii doi ani de viață.

Pentru informații mai detaliate privind tipul vaccinului, numărul de doze și vârsta la care se fac vaccinările studiați Calendarul vaccinărilor în Republica Moldova, prezentat în continuare. Observați că pentru diferite vaccinuri numărul de administrări sau intervalele de timp sunt diferite, pentru că fiecare vaccin are particularitățile sale de formare a imunității. În general Calendarul este alcătuit astfel, încât să asigure protecția copilului către vârsta apariției riscului pe infectare și dezvoltare a bolii. Calendare similare de vaccinări au toate țările lumii. În unele țări Calendarele sunt și mai restrânse privind debutul vaccinărilor de la vârsta de 6 săptămâni cu interval de o lună între ele, conțin mai multe vaccinuri în dependență de riscurile respective.

Dacă aveți întrebări adăugătoare consultați medicul dvs. de familie.

 

4. De ce copilul meu are nevoie de atât de multe injecții?

Actualmente copiii din Republica Moldova sunt vaccinați împotriva a 12 infecții severe: tuberculozei, hepatitei virale B, poliomielitei, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, infecției cu Haemophilus influenzae de tip b (Hib), infecției cu rotavirusuri și infecției cu pneumococi, rujeolei, oreionului, rubeolei. Pentru a asigura o protecție garantată față de fiecare dintre aceste boli sunt necesare la cursul primar de vaccinare 1 – 3 injecții. Totodată, multe vaccinuri trebuie repetate (revaccinări) pentru a asigura nivelul necesar de imunitate pe parcursul unei durate mai lungi, în unele cazuri pe parcursul întregii vieți. Aceasta înseamnă – mai multe injecții și respectiv mai multe vizite la medicul de familie. Probabil că ați notat acest lucru studiind Calendarul vaccinărilor din Republica Moldova.

Unele vaccinuri se fac în aceeași zi, în cadrul unei singure vizite la medicul de familie. În legătură cu acest fapt părinții sunt deseori îngrijorați: unii dintre ei cred că nu este inofensiv să i se facă copilului mai multe vaccinuri în același timp, alții consideră că vaccinurile introduse simultan nu vor avea același efect ca atunci când sunt administrate pe rând sau că sistemul imun al copilului ar fi ”suprasolicitat”.

Studiile științifice în domeniul vaccinărilor au demonstrat că toate aceste temeri nu sunt întemeiate. Sistemul imun este unul extrem de ”capabil” și poate controla și răspunde în același timp la mii de antigeni (corpi străini). Vaccinurile introduse împreună sunt la fel de eficiente ca și cele introduse separat (pe rând). În fiecare zi sistemul imun este expus unei mulțimi de factori externi, inclusiv microbi. Vaccinarea nu reprezintă decât încă o experiență dintr-o multitudine de contacte cu corpi străini și nu duce la suprasolicitarea (supraîncărcarea) sistemului imun al copilului.

Pentru a micșora numărul de injecții necesare, actualmente în lume și Republica Moldova sunt folosite mai multe vaccinuri combinate (mixte), așa ca vaccinul pentavalent DTP-HepB-Hib (difterie-tetanos-pertusis-hepatita virala B-Hib) sau vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) etc.

 

5. Cât de grave sunt bolile care pot fi prevenite prin vaccinare?

Oricare dintre aceste boli ar putea ucide un copil. În ciuda acestui fapt, majoritatea oamenilor nu conștientizează pericolul acestor boli sau au uitat despre consecințele nefaste ale epidemiilor ce bântuiau în trecut. Acest lucru s-a întâmplat tocmai din cauza vaccinărilor, care au dus la o reducere spectaculoasă a numărului de îmbolnăviri sau chiar la eradicarea unor maladii infecțioase. Nu atât de demult, până în anii ’60 ai secolului XX, în Moldova se înregistrau anual de la 300 până la 1000 de cazuri de difterie, de la 500 până la 10.000 de cazuri de tuse convulsivă.

Acum maladiile pentru care există vaccinuri nu se mai întâlnesc atât de frecvent sau chiar nu se înregistrează deloc (poliomielita, difteria, tetanosul) la noi în țară. Cu toate acestea, în cazul nevaccinării a unui număr important de persoane infecțiile ”uitate” pot reapărea, iar caracterul lor de afectare nu s-a schimbat. Ca și în trecut, ele pot cauza decese, invaliditate pe viață, diferite complicații severe prin afecțiuni ale aparatului respirator, cardio-vascular, sistemului nervos central și periferic, ciroză și cancer al ficatului, orbire, surditate etc. la copiii care nu au imunitate. Și aceste maladii continuă să facă victime în fiecare zi în alte țări ale lumii, punând în pericol și sănătatea copiilor din Moldova.

 

6. Ce se va întâmpla dacă copilul meu nu va fi vaccinat?

Copilul Dvs. i se poate întâmpla unul din două lucruri:

* Dacă copilul Dvs. nu va fi expus nici unei infecții (ceea ce este puțin probabil) pe parcursul întregii sale vieți – lui nu i se va întâmpla nimic.

* Dacă copilul Dvs. va fi expus oricărei dintre bolile care poate fi prevenită prin vaccinare, șansele lui de a se îmbolnăvi sunt foarte mari. Ce se va întâmpla apoi – depinde de organismul copilului și de caracterul bolii. În cazul cel mai bun copilul va face o formă ușoară a bolii și va sta câteva zile la pat. În cazuri mai grave, copilul poate dezvolta o formă severă și va necesita tratament în spital, poate rămâne invalid sau suporta consecințele bolii pe parcursul întregii vieți. În cel mai rău caz copilul Dvs. ar putea deceda. În plus, copilul ar putea transmite boala altor copii și adulți care nu au imunitate. Dacă numărul persoanelor nevaccinate ar fi suficient de mare, ar putea apărea o epidemie, cu îmbolnăvirea multor persoane și înregistrarea mai multor decese.

 

7. Care sunt riscurile de a fi expus bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare pentru copilul meu?

Este dificil de răspuns la întrebarea dată. Unele boli sunt astăzi foarte rare în Moldova, prin urmare și șansele de expunere sunt mici. Altele (tusea convulsivă, tuberculoza, infecțiile cu pneumococi, rotavirusuri, Hib) sunt destul de frecvente cu risc înalt de infectare. O parte din maladiile care sunt rare în Moldova, se întâlnesc destul de frecvent în alte țări și germenii acestora sunt transportați prin intermediul persoanelor care călătoresc. Nu trebuie să credeți că copilul Dvs. este absolut protejat de aceste boli, chiar și foarte rare. De exemplu, la ora actuală, datorită ratelor înalte de acoperire vaccinală, copiii din Republica Moldova au șanse extrem de mici de a se îmbolnăvi de difterie. Cu toate acestea, în perioada anilor 1994-1996, în Moldova s-au înregistrat în jur de 880 de cazuri de difterie, din care 48 s-au soldat cu deces. Aproape jumătate din numărul bolnavilor si decedaților erau copii nevaccinați mai mici de 14 ani.

8. De ce trebuie să-mi vaccinez copilul la o vârstă atât de mică?

Administrarea vaccinurilor începe chiar din prima zi a vieții copilului deoarece bolile infecțioase împotriva cărora ele protejează pot ataca copilul de la o vârstă foarte mică. Spre exemplu infectarea cu virusul hepatitei B de obicei are loc în timpul nașterii. Perioada minimala de incubare (de la infectare până la dezvoltarea bolii) pentru hepatita B este de 45 zile, imunitatea se dezvoltă peste 2 săptămâni. Astfel copilul trebuie sa fie protejat înaintea timpului posibil de dezvoltare a bolii.

Unele boli infecțioase sunt mult mai frecvente și mai periculoase anume pentru copiii de vârstă fragedă. Astfel, copiii mai mici de 6 luni au cel mai mare risc de a dezvolta complicații severe în urma tusei convulsive: 72% din copiii care se îmbolnăvesc de tuse convulsivă la o vârstă mai mică de 6 luni sunt spitalizați cu complicații severe, iar 84% din decesele cauzate de tusea convulsivă se înregistrează la copiii cu vârsta sub 6 luni.

Vârsta la care sunt recomandate vaccinările nu este aleasă la întâmplare (în mod arbitrar). Vârsta pentru vaccinare este aleasă astfel încât să asigure cea mai bună și cea mai timpurie protecție posibilă.

 

9. Putem fi siguri că vaccinurile folosite în Republica Moldova sunt de calitate și inofensive?

Da, cu siguranță. Vaccinurile moderne, folosite în Republica Moldova, sunt extrem de sigure și foarte eficiente. Republica Moldova beneficiază de vaccinuri de calitate verificată, procurate prin intermediul Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), care facilitează procurări de vaccinuri. Guvernul Republicii Moldova cumpără vaccinuri și direct de la producători, prin intermediul Agenției de Achiziții Publice, însă doar vaccinuri atestate și aflate permanent sub controlul Organizației Mondiale a Sănătății și care corespund tuturor standardelor internaționale.

Toate vaccinurile sunt aduse, păstrate și transportate în țară cu respectarea condițiilor lanțului frig ne întrerupt de la producător până la pacient, monitorizat prin dispozitive speciale de control al temperaturii. Vaccinurile se administrează doar cu seringi sterile individuale cu sistem de autoblocare care nu permite folosirea lor repetată.

Ca și oricare alt medicament, în cazuri rare vaccinurile provoacă anumite reacții ale organismului copilului. De obicei acestea sunt neînsemnate – inflamației în locul injecției sau creșterea temperaturii până la 380C. Reacțiile adverse severe sunt extrem de rare. Cereți medicului dvs. de familie sau asistentei medicale să vă explice mai amănunțit despre posibilele reacții la vaccinuri. Lucrul cel mai important însă este să conștientizăm că îmbolnăvirea este mult mai periculoasă pentru copil decât vaccinul.

Autoritățile din domeniul medicinii au cea mai serioasă atitudine față de securitatea vaccinurilor. Comitete speciale de experți examinează fiecare caz de reacție adversă severă, însă astfel de cazuri au fost înregistrate foarte rar pe toată perioada vaccinării copiilor în Republica Moldova.

Dacă este un domeniu al sănătății publice în care controlul calității și siguranței este extrem de riguros, acela este domeniul imunizării copiilor. Putem să nu ne îndoim de faptul că vaccinurile sunt produse inofensive și de calitate înaltă, cărora li se aplică cele mai înalte standarde de siguranță.

 

10. Întotdeauna oare vaccinurile protejează de infecții?

În absoluta majoritate a cazurilor (90 – 98%) vaccinurile duc la apariția imunității împotriva bolilor infecțioase. În celelalte 2 – 10% există posibilitatea ca ele să nu-și facă efectul. Acesta este un alt motiv pentru care toți copiii ar trebui vaccinați. Sănătatea și viața copilului care nu a dezvoltat imunitate față de anumite boli depind de protecția copiilor care îl înconjoară. El ar putea fi infectat de copiii bolnavi care nu au fost vaccinați.

11. Unde să-mi vaccinez copilul?

Vaccinările incluse în Programul Național de Imunizări sunt oferite fără plată de către instituțiile de medicină primară (centrul de sănătate, etc.) din localitatea dumneavoastră.

Pentru vaccinarea unui singur copil cu 22 doze de diferite vaccinuri (până la vârsta de 15 ani) statul cheltuiește circa 420 lei

Copilul trebuie să fie permanent în evidența medicului pentru a i se putea programa și efectua la timp vaccinările. În cazul schimbării locului de domiciliu, adresați-vă la instituția medicală de la noul loc de trai.

Dacă în perioada în care trebuie să-i faceți copilului vaccin, vă aflați împreună cu acesta departe de locul dumneavoastră permanent de trai, adresați-vă la instituția medicală teritorială. Va fi nevoie să prezentați Fișa de dezvoltare a copilului (F.112/e) și Certificatul de vaccinare (F.063-3/e) și copilul va fi vaccinat cu dozele necesare. La întoarcerea la domiciliu, informați medicul de familie despre faptul vaccinării.

ATENȚIE! Nu uitați să luați cu dumneavoastră Certificatul de vaccinare atunci când plecați de acasă pe o perioadă mai îndelungată împreună cu copilul.

12. Ce se va întâmpla dacă copilul meu nu-și primește vaccinurile la vârsta indicată sau ”întârzie” cu vaccinările? Vor avea vaccinările același efect?

Da, vaccinurile vor avea același efect. Chiar dacă copilul ”întârzie” cu vaccinurile, nu este niciodată prea târziu să-l vaccinați.

Desigur, este cel mai bine ca copilul să fie vaccinat cât mai aproape de vârsta indicată în Calendarul de vaccinări. Dacă copilul ”întârzie” cu vaccinarea, atunci medicul va stabili o schemă individuală de vaccinare pentru el. Dacă din anumite motive, s-a făcut o pauză în vaccinarea cu un anumit vaccin, nu e nevoie să se înceapă schema vaccinării de la început – continuați în conformitate cu Calendarul.

13. Care sunt contraindicațiile pentru vaccinare? Pot sa-mi vaccinez copilul care suferă de o răceală ușoară?

Copiii care suferă la moment de o îmbolnăvire ușoară (tuse ușoară, temperatură sub 38°C, diaree moderată) și copiii care sunt tratați la moment cu antibiotice din cauza unor boli cronice cunoscute, pot fi vaccinați. În aceste cazuri vaccinarea nu va agrava starea copilului, iar nivelul de imunitate obținută de pe urma vaccinării va fi adecvat.

Mai mult decât atât. Copiii care suferă de diferite boli cronice sunt afectați mai ușor de bolile infecțioase în forme grave, cu riscuri mari pentru sănătate și viață. De aceea ei, în primul rând, necesită să fie protejați prin vaccinare. Medicii de familie pot propune metode sigure de pregătire pentru vaccinare a copiilor cu patologi (alergii, maladii cronice etc.).

Contrar unor păreri, există un număr foarte mic de contraindicații către vaccinare și acestea sunt diferite pentru diferite vaccinuri. Unele contraindicații sunt permanente, iar altele – temporare și copilul poate fi vaccinat imediat de după însănătoșire. Decizia de a vaccina sau a nu efectua o anumită vaccinare poate fi luată numai de medicul de familie.

Contraindicațiile generale sunt:

  • Copilul suferă de o boală gravă acută, cu temperatură mai înaltă de 38°
  • Copilul suferă de o patologie în care administrarea vaccinului ar putea agrava starea sănătății. Exemplu: copilul manifestă alergie gravă la unul din componenții de vaccin (neomicină, ovalbumină).
  • Copilul suferă de o patologie care reduce capacitatea vaccinului de a obține nivelul de imunitate așteptat. Exemplu: copilului i s-au făcut recent transfuzii de sânge sau preparate din sânge; copilul suferă de boli cronice în forme grave.

Există un număr mic de copii care nu pot fi vaccinați din motive medicale sau cărora vaccinarea nu le produce un nivel de imunitate suficient ca să fie protejați. Unica lor speranță este că ceilalți copii vor fi vaccinați și nu le vor transmite infecțiile

Consultați medicul dacă aveți întrebări referitoare la contraindicațiile către vaccinare sau alte circumstanțe.

14. Cum să-mi pregătesc copilul pentru vaccinare? Ce trebuie să fac după vaccinare?

Înainte de vaccinare:

* În ziua precedentă și în ziua vaccinării nu includeți în alimentația copilului produse noi pentru a nu provoca posibile reacții alergice la aceste produse.
* Înainte de a ieși din casă, asigurați-vă ca copilul să fie hrănit, să nu fie somnoros, să fie liniștit și bine dispus.
* Nu uitați să luați cu dumneavoastră Certificatul de vaccinare a copilului.
* Pentru deplasare la instituția medicală și înapoi spre casă e mai bine a folosi un transport individual, taxiul, pentru a nu supune copilul riscului de infectare în transportul public.
* În așteptarea rândului la medic străduiți-va maximal a evita contactul copilului cu pacienții bolnavi.
* Înainte de vaccinare copilul trebuie să fie consultat de medic, care va face înscrierile respective în cartela medicală de dezvoltare a copilului. Comunicați medicul dacă au existat manifestări de alergie, alte boli ale copilului, concretizați data vizitei ulterioare pentru vaccinare.
* Dacă copilul e mai mare – niciodată să nu-l speriați cu injecția, chiar și în glumă. În nici un caz nu prezentați acest lucru drept o pedeapsă („Las’ că vine medicul să-ți facă injecție!”). În acest mod puteți doar să-i formați copilului o atitudine negativă față de medici și injecții, care vă va crea ulterior dificultăți și dumneavoastră și copilului. Mai bine spuneți-i că injecțiile sunt necesare pentru ca să fie sănătos.
* Nu mințiți copilul spunând că injecțiile sunt absolut nedureroase. Spuneți-i că ”o să simți doar un pic, de parcă a înțepat un țânțar”.
* Luați cu dumneavoastră jucăria preferată a copilului.

În timpul vaccinării:

* Țineți copilul în brațe – el se va simți mai sigur și veți evita mișcările lui bruște care să creeze dificultăți.

* Nu vă neliniștiți, căci starea dumneavoastră se va transmite copilului. Fiți calm și copilul va trece ușor prin această mică încercare.

* În timpul injecției vorbiții copilului, arătați-i ceva, astfel încât să fie relaxat.

* Arătați-i copilului dragostea dumneavoastră și el va suporta mai ușor vaccinul.

După vaccinare:

* Nu vă grăbiți să mergeți acasă. Mai așteptați 30 minute în preajma cabinetului de vaccinări – între timp copilul se va calma, iar dumneavoastră urmăriți dacă nu apar reacții alergice și în caz de necesitate solicitați supraveghere și asistență medicală.

15. Ce reacții pot să apară după vaccinare?

Micile reacții de după vaccinare sunt reacții firești ale organismului copilului la vaccin și nu trebuie să vă sperie. Dat fiind faptul că vaccinările sunt preparate biologic active, administrarea lor în organismul uman poate fi comparată cu o formă ușoară de boală, prin care ferim copilul de boala infecțioasă propriu-zisă.

Reacțiile postvaccinale posibile sunt diferite pentru diferite vaccinuri. Din reacțiile obișnuite fac parte febra moderată (până la 38°C), roșeață și durerea ușoară în locul injectării vaccinului, o stare ușoară de disconfort a copilului, manifestată prin capricii ș.a.

În primele zile după vaccinare:

* Nu prelucrați locul administrării vaccinului cu nici un fel de soluții, unguente fără consultarea medicului, mai ales în cazul vaccinării cu BCG.

* Nu vă speriați de micile reacții ale organismului copilului la vaccin, ele sunt normale și trebuie să apară.

* Urmăriți starea copilului cu atenție și la apariția simptomelor mai grave: febră înaltă (38°C și mai mult), plâns neîntrerupt, convulsii și alte manifestări neobișnuite, adresați-vă imediat medicului.

Reacțiile adverse grave sunt extrem de rare. Riscurile reacțiilor adverse la vaccinare sunt de sute și de mii de ori mai mici decât riscurile infecțiilor.

Comparați riscurile infecției față de cele ale vaccinării:

Riscurile prezentate de bolile infecțioase și de complicațiile acestora: Riscurile apariției unor reacții adverse după vaccinare:
Poliomielita. Vaccin viu atenuat contra poliomielitei.
Paralizie permanentă: 1 din 100 persoane infectate.Deces: 1 din 20 copii și 1 din 4 adulți, cu paralizii provocate de poliomielită. Paralizie tranzitorie cauzată de vaccin – 1 caz la 1 mln. de persoane vaccinate.Vaccin poliomielitic inactivat – lipsa reacțiilor postvaccinale.
Rujeola. Vaccin împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR).
Pneumonii: 1 din 20 de bolnavi.Encefalită (inflamarea creierului): 1 din 20.000 de bolnavi.Trombocitopenie (scăderea numărului de trombocite în sânge): 1 din 6.000 de bolnavi

Deces: 1 din 1.000 de bolnavi.Trombocitopenie (scăderea numărului de trombocite în sânge și sângerare): 1 caz la 300.000 de persoane vaccinate.Encefalopatie tranzitorie 1 la 10 mln. persoane vaccinate.Reacții alergice severe: mai puțin de 1 la 1 milion de persoane vaccinate.Oreionul.ROR – oreion.Meningită: 10% din cazuri,pancreatită – 4%, encefalită – până la 0,3%, surditate – 0,007%, orhită la aproximativ 38% de bărbați cu vârsta pubertară, inflamarea ovarelor la femeile cu vârsta pubertară– 5%,

Letalitate – 0,02%.Slăbiciuni și febră cu sau fără mâncărime – peste 7-10 zile după vaccinare la 5% din cei vaccinați.O formă ușoară abortivă a oreionului – 0,1%

Rubeola.ROR – rubeola.Artrită (de obicei, temporară): 1 din 4 adolescente sau femei cu infecție manifestă.Trombocitopenie: 1 din 3.000 de bolnavi.Sindrom de rubeolă congenitală (surzenie, cataractă, retard mintal) – 85% din copii nou născuți de la mame care au suferit boala în primele 3 luni ale gravidității.Artralgie (de obicei, temporară câteva zile): 25% din adolescente sau femei vaccinate.Reacții alergice severe: mai puțin de 1 la 1 milion de persoane vaccinate.Difteria.DTP/DT – difteria.Deces: 1 din 10 bolnavi.Până la introducerea vaccinului, anual, în Republica Moldova erau înregistrate de la 300 până la 1 000 de cazuri de boală. În 1994 – 1996, au fost înregistrați circa 880 bolnavi, din care 48 au decedat. După campania de vaccinare din 1997 au fost înregistrate cazuri singulare, iar din 2001 a fost înregistrat doar un caz de boală.Convulsii – 1 la 500.000 persoane vaccinate. Reacții alergice severe: – 1 la 1 milion persoane vaccinate.Tetanosul.DTP/Td/DT – tetanos.Deces: de la 10% până la 70% din bolnavi.În lume circa 500.000 de persoane mor anual din cauza acestei infecții. Până în anul 1966 în Moldova erau înregistrate de la 50 până la 155 de cazuri anual. Din 1993, este înregistrat mai puțin de un caz anual.Nevrită (inflamația nervilor) severă: 1 din 100 mii de persoane vaccinate.Reacții alergice severe: mai puțin de 1 la 1 milion de persoane vaccinate.Pertusis (tusea convulsivă / măgărească.DTP – pertusis.Pneumonie: 1 din 8 bolnaviConvulsii: 1 din 100 bolnaviDeces: 1 din 500 bolnavi.

Până în anul 1969 în Moldova anual se înregistrau de la 500 până la 12 000 bolnavi prin tuse convulsivă. Pe parcursul ultimilor ani, se înregistrează până la 150 de cazuri anual copii nevaccinați. Majoritatea bolnavilor necesită spitalizareConvulsii în primele 48 ore după vaccinare: 4 cazuri din 10.000 de persoane vaccinate.Reacții alergice severe: mai puțin de 1 la 1 milion de persoane vaccinate.Hepatita virală B.Vaccinul împotriva hepatitei B.ComplicațiiCiroză a ficatului 5%Cancer al ficatului 5%

Letalitate

Hepatita B acută <1%

Hepatita B cronică 2%.Nu au fost înregistrate reacții adverse severe după administrarea vaccinului.

După cum vedeți, riscurile unor reacții adverse după vaccinare sunt mult mai mici decât riscurile prezentate de bolile infecțioase.

16. Cum se înregistrează vaccinurile primite de copil?

Există un set de documente medicale pentru evidența vaccinărilor, inclusiv Fișa de schimb a nou-născutului F.113/e, care conține informații despre imunizările făcute în maternitate (hepatita virală B, tuberculoză) și Fișa de dezvoltare a copilului F,112/e, care include toate datele despre vaccinările făcute copilului ș.a.

Dumneavoastră trebuia să primiți Certificatul de vaccinare F.063-3/e (cartela galbenă), care necesită a fi păstrată în familie și în ea trebuie să fie înscrisă fiecare doză de vaccin administrată copilului. Dacă nu aveți acest Certificat – cereți-l de la medicul de familie.

Când plecați cu copilul la vaccinare nu uitați să luați cu dumneavoastră Certificatul de vaccinare.

 

17. Este oare modul de administrare a vaccinurilor prin injectare sigur?

Da. Injectarea vaccinurilor se face cu ace și seringi sterile de o singură folosință. Seringile sunt dotate cu mecanism de autoblocare, care nu permit folosirea lor repetată.

Unele vaccinuri sunt administrate prin picături în gură. În lume există deja vaccinuri sub formă de aerosol, care sunt inhalate prin nas. Calea de administrare a vaccinului este testată minuțios în raport cu inofensivitatea și eficacitatea acestuia.

18. Există cazuri de îmbolnăvire la copiii vaccinați?

Doar în cazuri foarte și foarte rare. Chiar și în aceste cazuri, boala apărută la o persoană vaccinată decurge, de regulă, sub formă ușoară, fără complicații.

NU UITAȚI!

* Bolile infecțioase prezintă un risc foarte mare pentru sănătatea și viața copilului.
* Vaccinarea este cea mai simplă și eficientă metodă de prevenire a bolilor infecțioase.
* Vaccinarea se face gratuit în instituția medicală de la locul de trai.
* Ministerul Sănătății oferă vaccinuri de înaltă calitate, la nivelul standardelor internaționale.
* Administrarea vaccinului se face cu seringi și ace sterile de o singură folosință.
* Copilul este protejat complet de infecție doar dacă primește toate dozele de vaccin conform Calendarului de vaccinări.

Iubiții. Protejații. Vaccinații

Dragi părinți,

sperăm că aceste răspunsuri v-au ajutat să faceți alegerea corectă și cea mai bună pentru copilul Dumneavoastră.

19. Ce boli infecțioase pot fi prevenite prin vaccinare?

Actualmente în Republica Moldova prin vaccinări gratuite, oferite copiilor și adulților, pot fi eficient prevenite 12 boli infecţioase.

Tuberculoza – o infecţie larg răspândită Moldova, afectează în deosebi organele respiratorii. Infectarea se realizează prin inspirarea picăturilor de secreții ce conțin micobacterii de tuberculoză, eliminate în aer din tractul respirator al bolnavului în timpul tusei, strănutului, vorbirii în condiții de contact apropiat. Se supune greu tratamentului (luni/ani), frecvent duce la invaliditate şi deces. Un pericol major tuberculoza o prezintă pentru bebelușii nevaccinați la care ea poate evalua în formă de meningită sau septicemie tuberculoasă, care în majoritatea sa se finalizează cu deces. Vaccinarea previne anume aceste forme grave a tuberculozei la copii.

Hepatita virală B – are o răspândire largă în Moldova, afectează ficatul, provoacă „gălbinări”. Se transmite de la persoana infectată la persoană ne afectată prin sânge de la mamă la copil (în timpul naşterii), prin resturi de sânge în cazul manipulațiilor medicale, paramedicale, habituale cu utilizarea instrumentelor nesterile, folosirii în comun a periuţei de dinţi şi altor obiecte înțepător-tăioase, precum și în cadrul actului sexual. Tratamentul este dificil și costisitor. Poate evalua în hepatită cronică, ciroză sau cancer al ficatului. Vaccinarea previne garantat hepatita virală B, precum și de infecția cu virusul hepatic delta.

Poliomielita – este provocată de virusul poliomielitic, care poate fi de 3 tipuri. Infectarea are loc prin consumul apei, produselor alimentare contaminate cu virusuri poliomielitici, care se elimină cu excreția intestinală a persoanei infectate. Virusurile poliomielitice afectează ireversibil neuronii motori ai sistemului nervos, provocând paralizii grave care pot afecta unul sau ambele membre inferioare sau superioare, cat si musculatura toracelui, care puţin se supun tratamentului şi duc la invaliditate pe viaţă sau deces. Tratament specific nu există. Suportarea bolii, provocate de unul dintre tipurile de virus poliomielitic, nu protejează față de celelalte, fiind posibile infectări și îmbolnăviri repetate. Doar vaccinarea protejează sigur față de toate 3 tipuri ale virusului poliomielitic.

Tetanosul – o infecţie cu risc înalt de contractare, datorită prezenţei permanente a bacilului tetanic în sol, care poate pătrunde în organism în caz de leziuni sau traume deschise, precum și a unei nașteri în condiții de utilizare a materialelor ne sterile la îngrijirea mamei și fătului, îndeosebi în condiții casnice. Tratamentul este dificil și îndelungat. Chiar și în cazul unui tratament inițiat la timp și calitativ, decedează de la 10% până la 70% din bolnavi. Tetanosul poate afecta persoanele neimunizate de orice vârstă. Doar vaccinarea și revaccinările periodice, conform Calendarului de vaccinări, inclusiv a adulților, protejează garantat față de tetanos.

Difteria – se transmite prin picături în care sunt microbi difterici, expirate în aer din tractul respirator de bolnavul prin difterie sau de purtătorul microbului difteric. Afectează mai frecvent căile respiratorii sub formă de angină puternică, peliculele difterice pot obtura căile respiratorii și asfixia bolnavului, frecvent apar leziunile grave ale inimii şi sistemului nervos. Difteria atacă atât copii, cât și adulții. Tratamentul corect poate salva viaţa doar la 9 din 10 bolnavi. Numai vaccinarea și revaccinările periodice, conform Calendarului de vaccinări, protejează garantat față de difterie.

Tusea convulsivă (tusea măgărească) – se transmite pe calea aerului prin picături care conțin bacteria pertusei, expirate în aer din tractul respirator al bolnavului. Se manifestă prin tuse puternică de lungă durată, însoțită sau complicată prin pneumonii, emfizem pulmonar, bronșite şi afecțiuni ale sistemului nervos (encefalopatie, encefalită, pareze, paralizii). Tusea convulsivă și complicațiile ei sunt dificile în tratament, pot rămâne așa sechele precum bronşectazii, emfizem pulmonar, bronşite şi pneumonii cronice, defecte psihice (nevroze, convulsii epileptiforme, dereglări de vorbire, deficienţa mintală). La copiii cu vârsta până la un an tusea convulsivă și complicațiile ei pot duce la deces. Vaccinarea este un mijloc înalt eficient în prevenirea tusei convulsive.

Rujeola (pojarul) – o infecţie extrem de contagioasă (molipsitoare) care se transmite pe calea aerului la inspirarea aerosolului, expirat de bolnav, în care se conține virusul rujeolic. Se manifestă prin debut brusc cu febră înaltă, inițial cu conjunctivită, frică de lumină, lacrimare, eliminări din nas, tuse uscată, la care în a 3-4 zi de boală se asociază un exantem cutanat (pete roşii confluente pe piele), care în 3 zile se extind pe tot corpul. Rujeolă poate favoriza afectarea căilor respiratorii (laringită, bronșita, pneumonie) şi a sistemului nervos (encefalită, meningoencefalită, panencefalită sclerozantă subacută). După suportarea rujeolei pot rămâne așa sechele ca hipertensiunea intracraniană, sindromul epileptiform, retardul mintal. În lipsa tratamentului adecvat de prevenire a complicaților decedează 1 din 100 bolnavi prin rujeolă, iar la aplicarea unui tratament adecvat – 1 din 1000. Doar vaccinarea și revaccinările periodice conform Calendarului de vaccinări garantează un grad înalt de protecție față de rujeolă.

Oreionul (în popor – brânca, purcel) – se transmite pe calea aerului prin inhalarea picăturilor de salivă expirate de bolnav care conțin virusul urlian. În oreion se afectează glandele salivare (inflamarea lor dă feţei şi gâtului aspect specific de la care provine denumirea bolii în popor), pancreasul (pancreatită), testiculele la băieţi (orhită), ovarele la fete (ooforită) cu riscul dezvoltării sterilităţii. În oreion adesea se afectează sistemul nervos (meningita, etc.). Tratament specific nu există. Unicul mijloc de prevenire este vaccinarea și revaccinările ulterioare conform Calendarului de vaccinări.

Rubeola – se transmite pe calea aerului cu eliminările din tractul respirator al bolnavului sau de la mamă la făt. Afectează de obicei copilul și adultul tânăr. Infecția este în multe cazuri asimptomatică și poate trece neobservată. Cel mai frecvent decurge în forme ușoare cu febră moderată, tumefierea ganglionilor limfatici, erupții roșii pe piele, care inițial apar pe față, apoi rapid se extind pe trunchi și extremități. Virusul rubeolic are un potențial teratogen înalt: la femeile însărcinate, infectate în primele 3 luni ale sarcinii, poate determina moartea fătului, urmată de avort spontan sau apariția la făt a viciilor cardiace, cataractei oculare, surdității. Tratament specific nu există. Vaccinarea și revaccinările periodice conform Calendarului de vaccinări garantează protecție față de rubeolă și rubeola congenitală.

Infecţia cu Hib (Haemophilus influenzae tip b). Agentul cauzal al acestei infecții este o bacterie care determină numeroase maladii severe la copiii cu vârsta sub 5 ani, formele grave afectând mai ales sugarii cu vârsta peste 2 luni. Sursa de infecție o reprezintă purtătorii asimptomatici, microbul fiind cantonat în nazo-faringe. Rata purtătorilor de Hib este maximă la copiii preșcolari. Bacteria este transmisă pe calea aerului prin intermediul picăturilor exteriorizate la respirație, tuse, strănut de către purtătorii asimptomatici de Hib sau de bolnavi. De rând cu portajul asimptomatic infecția cu Hib poate evolua în forme invazive cu localizări diverse în organism: pneumonii, meningite, otite, epiglotite etc., care sunt dificil de tratat şi deseori duc la deces sau invaliditate pe viaţă. Vaccinarea protejează eficient față de infecția cu Hib.

Infecţia cu Rotavirus. Rotavirusul este responsabil pentru cele mai multe dintre episoadele de vărsături și diaree la sugari și la copiii cu vârsta sub 3 ani. Infecția cu Rotavirus, mai ales la sugari, provoacă un serios disconfort cu diaree și vomă care durează mai multe zile la rând, ceea ce poate duce la deshidratare severă și care, în lipsa unui tratament eficient, poate deveni fatală. Virusul se transmite pe cale fecal-orală, în special prin mâini și obiecte habituale murdare cu eliminări intestinale ale bolnavului sau convalescentului. Infecția cu Rotavirus este foarte contagioasă, iar virusul este rezistent la produsele de igienă casnică, astfel încât toți membrii familiei sau colectivității, unde apare un copil bolnav, se pot molipsi. Rotavirusul este prezent în eliminările intestinale cu circa două zile înaintea debutului bolii și este excretat timp de până la trei săptămâni după dispariția diareii. Tratament specific în infecția cu Rotavirus nu există și doar vaccinarea la timp poate preveni această infecție.

Infecţia cu pneumococi – pneumococul este o bacterie , care se găsește în flora oro-faringiană normală la majoritatea populației, dar poate fi și un important agent patogen uman al infecțiilor pneumococice invazive, precum pneumonia, meningita și bacteriemia (septicemia) și non-invazive (otita medie, sinuzita și bronșita la copii. Aproximativ 80% dintre pneumoniile bacteriene sunt determinate de pneumococ. Transmiterea bacteriei de la purtătorul asimptomatic sau bolnav se realizează pe cale aeriană prin intermediul picăturilor respiratorii exteriorizate la respirație, tuse, strănut, mai ales în instituțiile pentru copii și în alte spatii comune închise. Unele forme invazive a infecției pneumococice (meningita, septicemia) sunt dificile în tratament, pot duce la deces și sechele severe. Vaccinarea e un scut sigur în prevenirea infecției pneumococice invazive.

© 2017 Centrul Național de Sănătate Publică.