Fie ca sărbătorile de iarna să Vă aduca pace in suflet, mult noroc in acțiune, planuri grandioase în rațiune și multa iubire in inimă! Un An Nou alături de cei dragi si apropiati sufletește. La Mulţi Ani!

Bolile vaccinoprevenibile

 

1. POLIOMIELITA

2. DIFTERIA

3. TUSEA CONVULSIVĂ

4. TETANOSUL

5. RUJEOLA

8. TUBERCULOZA

6. RUBEOLA

7. OREIONUL  (PAROTIDITĂ EPIDEMICĂ, INFECŢIA URLIANĂ)

9. HEPATITA VIRALĂ B   (HVB)

10. INFECȚIA CU HAEMOPHILUS INFLUENZAE TIP b   (Hib )

11. INFECȚIA CU STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE

12. INFECŢIA CU ROTAVIRUSURI

13. INFECȚIA CU PAPILOMAVIRUS UMAN

 

1. Poliomielita

Este o infecţie virală acută care cauzează paralizii grave, irecuperabile. Maladia se poate întâlni la persoane de diferite vârste, dar este mai frecventă la copii cu vârsta de până la cinci ani.

  • Poliomielita este cauzată de trei serotipuri de virus poliomielitic înalt contagios, cu mecanism fecalo-oral de transmitere. Infectarea se realizează prin pătrunderea în organismul uman al virusului cu apa și alimentele contaminate. Cazuri de paralizii similare celor provocate de virusul poliomielitic sălbatic pot fi provocate și de virusul poliomielitic vaccino-derivat circulant, care și-a recăpătat virulența în rezultatul mutațiilor genetice la circulația în populația ne vaccinată.
  • Un bolnav cu poliomielită paralitică se consideră ca o epidemie cu circa 200 persoane infectate cu virusul poliomielitic, care nu dezvoltă semne specifice de boală, dar pot răspândi infecţia.
  • Orice caz de poliomielită paralitică se manifestă prin paralizie acută flască (PAF), de aceea, fiecare bolnav cu PAF urmează a fi raportat, izolat şi investigat (2 probe de fecale cu interval 24-48 ore) la poliomielită.
  • Nu există un tratament specific și eficient în caz de paralizie asociată cu poliomielita.
  • Unica metoda sigură de prevenire a maladiei este vaccinarea cu vaccinurile poliomielitice viu atenuat oral (VPO)  sau inactivat (VPI).

Datorită realizării Programului Global de Eradicare a Poliomielitei actualmente transmiterea indigenă a virusului poliomielitic serotipul 1 are loc doar în 2 țări ale lumii (Afganistan și Pakistan). Poliovirusul serotip II se consideră eradicat la nivel global (ultimul caz înregistrat în 1992), fapt confirmat prin decizia Comisiei Globale de Certificare a Eradicării Poliomielitei din 20 septembrie 2015. Ultimul caz de poliomielită provocată de poliovirusul sălbatic serotipul III a fost diagnosticat în anul 2012. Însă, virusul poliomielitic sălbatic, precum și cel vaccino-derivat, pot fi importate din teritoriile unde ele circulă, în orice loc al lumii. Din această cauză toate țările lumii efectuează vaccinarea antipoliomielitică și o vor continua până la eradicarea finală a virusului poliomielitic.

 

2. Difteria

Difteria este provocată de o bacterie numită Corynebacterium diphtheriae toxigenă. Acest germen produce o toxină care lezează sau distruge ţesuturile din organism. Un tip de difterie afectează simultan faringele şi amigdalele. Alt tip, care se întâlneşte mai frecvent în regiunile tropicale, provoacă ulcere cutanate.

  • Există două forme clinice mai răspândite de difterie: faringiană şi cutanată.
  • Difteria se transmite de la o persoană la alta pe cale aeriană prin picături şi la contactul cu ulcerele cutanate. Toți oameni  sunt receptivi la această infecţie.
  • Simptomele precoce ale bolii includ: durere în gât, pierderea apetitului şi febra uşoară. Forma cutanată a bolii determină leziuni dureroase, congestionate şi edemaţiate.
  • Pacienţii dezvoltă complicaţii severe, care în 5-10% cazuri duc la deces.
  • Bolnavii suspecţi la difterie urmează a fi spitalizaţi de urgenţă, investigaţi corespunzător (frotiu faringian şi ser sanguin pentru determinarea nivelului de anticorpi) și tratați adecvat.
  • Difteria se tratează prin administrarea serului specific antidifteric eterogen, care poate cauza complicații alergice severe, și antibiotice.
  • Maladia poate fi prevenită doar prin vaccinare și menţinerea nivelului înalt de cuprindere cu vaccinări a copiilor și adulților.

 

3. Tusea convulsivă

Tusea convulsivă este o maladie a tractului respirator, provocată de o bacterie care parazitează pe mucoasele căilor respiratorii superioare, denumită Bordetella pertussis. Boala se manifestă prin accese de tuse timp de 4-8 săptămâni. În ultimii ani se întâlnește cât la copii, atât și la adulți, dar  prezintă cel mai mare pericol pentru copiii mai mici de 12 luni.

  • Tusea convulsivă este o maladie a organelor respiratorii cu afectarea sistemului nervos central.
  • Tusea convulsivă reprezintă o maladie infecţioasă bacteriană transmisă de la o persoană la alta prin intermediul tusei sau strănutului.
  • Boala este extrem de contagioasă, în special în zonele suprapopulate şi cu o nutriţie precară.
  • Maladia evoluează în trei etape. La prima etapă şi la începutul etapei a doua tusea se agravează treptat. Spre sfârşitul stadiului al doilea şi în stadiul trei tusea este mai puţin intensă.
  • Sugarii şi copiii mici sunt mai receptivi la infecţie, dezvoltă mai des complicaţii serioase şi potenţialul de deces la ei este mai mare.
  • Modalitatea cea mai eficientă de a preveni tusea convulsivă este vaccinarea tuturor copiilor conform calendarului de vaccinări, îndeosebi celor mai mici de 12 luni.

4. Tetanosul

Tetanosul este o maladie infecţioasă provocată de bacteriile anaerobe Clostridium tetani. Aceste bacterii se dezvoltă în ţesuturile moarte, de exemplu în plagă sau plaga ombilicală a nou-născutului.

  • Tetanosul este cauzat de bacterii care sunt prezente permanent în mediul exterior (sol, praf, noroi, ape reziduale, băligar etc.).
  • Infectarea se produce prin pătrunderea Clostridium tetani în diferite plăgi cu lezarea tegumentelor, precum și în procesul naşterii, în cazul nerespectării regulilor de aseptică (tetanosul maternal și tetanosul nou născutului).
  • Tetanosul se manifestă prin convulsii clonice și tonice, care în 50-70% cazuri se finalizează cu deces.
  • Tetanosul se dezvoltă numai la persoane nevaccinate, condiții favorizante fiind plăgile adânci, ne prelucrate antiseptic, în care se pot crea condiții anaerobe.
  • Tetanosul neonatal și maternal continuă să fie o problemă serioasă în ţările cu un nivel nesatisfăcător de vaccinare şi respectare a regulilor de aseptică la naştere.
  • Tetanosul poate fi prevenit doar prin vaccinarea și revaccinarea întregii populații conform Calendarului de vaccinări. Un rol important în profilaxia tetanosului aparține și prelucrării minuțioase chirurgicale a plăgilor cu folosirea medicamentelor antiseptice, respectării condițiilor de aseptică în timpul nașterii

 

5. Rujeola

Rujeola este o infecţie acută provocată de virusul Morbillivirus morbillorum  din familia Paramixoviridae, extrem de contagioasă, care se transmite pe calea aerului. Rujeola reprezintă, la nivel global, una din cauzele principale de deces al copiilor. Boala decurge mai sever la copiii mici şi persoanele cu vârsta de peste 20 ani.

  • Rujeola este o boală infecţioasă cu contagiozitate înaltă care poate determina complicații grave și decese la bolnavi. Până la era antibioticelor decedau 1 din 100 bolnavi prin rujeolă, actualmente – 1 din 1000.
  • Maladia se transmite de la o persoană la alta prin aer cu picături în urma strănutului, tusei şi a contactului cu persoana infectată;
  • Primul semn al infecţiei este febra înaltă care se menține 1-7zile. Erupţiile generalizate apar după 3-4 zile de la debutul febrei.
  • Pneumonia este cauza cea mai frecventă de deces în rujeolă. Complicaţiile severe pot fi evitate prin conduita adecvată a cazului de boală, inclusiv suplimentarea cu vitamina A.
  • Rujeola poate fi prevenită numai prin vaccinare și revaccinări periodice.
  • La fiecare persoană cu febră, erupţii cutanate şi tuse sau conjunctivită se va suspecta rujeola şi se va colecta o probă de sânge nu mai devreme de ziua 5 de la apariția erupțiilor pentru confirmarea de laborator a diagnosticului.
  • BRE OMS a inițiat un program de eliminare a rujeolei în regiunea Europeană care este în stadiu de realizare.

6. Rubeola

Rubeola reprezintă o maladie infecţioasă contagioasă provocată de virusul rubeolic din familia Togaviridae.

  • Rubeola reprezintă, de regulă, o infecţie uşoară a copilăriei, dar atunci când femeile însărcinate se îmbolnăvesc de rubeolă în perioada precoce a sarcinii, ele pot transmite virusul fătului său. Astfel se dezvoltă sindromul rubeolei congenitale (SRC), care include mai multe malformaţii congenitale. Cele mai frecvente anomalii în cazul rubeolei congenitale sunt surditatea, cataracta oculară, viciile cardiace, afectarea creierului cu retard mintal.
  • Cel mai proeminent simptom al rubeolei îl constituie erupţiile cutanate, în special la copii.
  • Complicaţiile rubeolei sunt rare. Însă complicaţiile din SRC sunt foarte serioase și dificile în tratament.
  • Vaccinurile contra rubeolei sunt eficiente şi inofensive. Vaccinul contra rubeolei este utilizat în combinare cu vaccinurile contra rujeolei (RR) sau contra rujeolei şi oreionului (ROR);
  • La fiecare persoană cu febră şi erupţii cutanate se va colecta o probă de sânge nu mai devreme de ziua 5 de la apariția erupțiilor pentru confirmarea de laborator a diagnosticului.
  • BRE OMS a inițiat un program de eliminarea a rubeolei de rând cu rujeola în regiunea Europeană care este în stadiu de realizare.

 

7. Oreionul  (parotidită epidemică, infecţia urliană)

Oreionul este o maladie infecţioasă cauzată de virusul urlian din familia Paramixoviridae. Boala mai este denumită parotidita epidemică şi afectează primar glandele salivare. Oreionul afectează mai ales copiii cu vârsta între 5 şi 15 ani, dar virusul oreionului poate afecta şi persoanele adulte. În cazul afectării adulţilor, complicaţiile maladiei  sunt mai serioase.

  • Oreionul este o boală infecţioasă cu o răspândire largă.
  • Oreionul se transmite pe cale aeriană prin picături rezultate din tusea, strănutul persoanelor infectate, precum și obiectele contaminate cu saliva bolnavului.
  • Aproximativ o treime din cei infectaţi cu virusul oreionului nu prezintă simptome de boală.
  • În cazul apariţiei simptomelor, cel mai frecvent dintre acestea este tumefacţia glandei salivare. De rând cu glandele salivare în oreion sunt afectate pancreasul, testiculele, ovarele.
  • Complicaţiile în oreion sunt rare, dar severe (sterilitate, meningoencefaltă);
  • În oreion nu există tratament specific etiologic.
  • Unica metodă de prevenire a oreionului este vaccinarea. Vaccinul contra oreionului este administrat în combinare cu vaccinurile contra rujeolei şi rubeolei (ROR).

8. Tuberculoza

Tuberculoza (TB) este cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis. Bacteria afectează de regulă plămânii, dar poate afecta şi alte organe, inclusiv oasele, articulaţiile, ochii, rinichii şi creierul.

  • TB se transmite prioritar pe cale aeriană și este larg răspândită în lume, inclusiv și în Republica Moldova.
  • Simptomele TB includ slăbiciune generală, pierdere în greutate, subfebrilitate, transpiraţii nocturne, tuse îndelungată.
  • TB suprimă sistemul imun al organismului, sporind riscul de dezvoltare a altor boli.
  • Persoanele bolnave de TB trebuie să urmeze tratamentul indicat de medic. Tuberculoză ne tratată duce la decesul bolnavului și infectarea altor persoane.
  • Tratamentul tuberculozei este de lungă durată, costisitor și ne eficient în multe cazuri.
  • Un risc major pentru viață, îndeosebi a copiilor, prezintă formele generalizate ale tuberculozei, precum tuberculoza sistemului nervos, septicemia tuberculoasă.
  • Vaccinarea precoce cu vaccinul BCG la naștere, sau cât mai devreme după ea, sigur protejează copii de formele generalizate ale tuberculozei.

9. Hepatita virală B   (HVB)

Hepatita virală B, denumită uneori convenţional HVB, este provocată de virusul hepatic B din familia Hepadnaviridae, care afectează ficatul.

  • HVB decurge în două forme: acută şi cronică. Forma cronică de asemenea se manifestă prin 2 forme – activă și persistentă. Formele cronice pot evolua în ciroze hepatice și cancer hepatic.
  • Virusul hepatitei B se transmite la contactul cu sângele sau alte fluide din organism.
  • Persoanele bolnave prin hepatita virală B cronică persistentă, așa numite purtătoare de virusul hepatitei B, deseori nu prezintă simptome.
  • Cu cât este mai tânără persoana, cu atât este mai mică probabilitatea apariţiei simptomelor, dar mai mare probabilitate de a deveni purtător şi a dezvolta forme cronice.
  • Mulţi copii născuţi din mame purtătoare a virusului hepatitei B, de asemenea devin purtători.
  • Printre copii infectaţi cu virusul hepatitei B 25% dezvoltă hepatita cronică severă sau cancer hepatic.
  • Vaccinul este administrat nou-născuţilor, de regulă în primele 24 ore de la naștere, sau cât mai curând posibil după naştere. Fiecare zi de întârziere a vaccinării nou născuților contra HVB sporește riscul dezvoltării formelor clinice ale maladiei.
  • Vaccinarea este o metodă sigură de prevenire a hepatitei virale B la copii și adulți. Actualmente în regiunea Europeană OMS se realizează un program de control a hepatitei virale B scopul căruia este reducerea morbidității.

10. Infecția cu Haemophilus influenzae tip b   (Hib )

Haemophilus influenzae tip b (Hib) reprezintă unul din cele şase tipuri ale bacteriei Haemophilus influenzae, care poate provoca maladii la om. La copii Hib este responsabil de dezvoltarea unor astfel de patologii periculoase pentru viaţă, cum ar fi meningita septică şi pneumonia. Multitudinea formelor clinice ale infecţiei Hib se manifestă și prin septicemii, otite, haimorite, epiglotite, celulite, artrite.

  • Victimele infecţiei cu Hib sunt preponderent copiii cu vârsta sub 5 ani.
  • Bacteria Hib este prezentă permanent în cavitatea nazală sau faringe.
  • Bacteria Hib se transmite prin picături în urma tusei, strănutului sau la contactul cu persoana infectată (în timpul convorbirii);
  • Copiii infectaţi pot fi purtători ai bacteriei Hib fără a prezenta careva semne sau simptome de boală.
  • Infecţia cu Hib poate cauza pneumonie sau meningită, care se pot solda cu deces în medie în 30% din cazuri. O mare parte din cei care au supravieţuit suportă sechele permanente de invaliditate.
  • Vaccinarea contra infecției cu Hib prezintă o măsură efcace în prevenirea dezvoltării formelor generalizate (septicemia, pneumonia, meningita) și locale (otite, haimorite, epiglotite, celulite, artrite) ale infecției.

11. Infecția cu Streptococcus pneumoniae

Bacteria Streptococcus pneumoniae este o cauză majoră a unor boli, cum ar fi pneumonia, meningita şi septicemia, deşi fiecare dintre aceste boli pot fi, de asemenea, cauzate și de alte microorganisme. Maladii grave apar mai ales la copiii sub vârsta de doi ani şi la vârstnici.

Bacteria Streptococcus pneumoniae este prezentă permanent pe mucoasă în cavitatea bucală,  nazală,  faringiană, nazofaringiană, prezentând flora obișnuită a tractului respirator superior: Se transmite pe calea aerului prin picături exteriorizate de persoana infectată în timpul respirației, tusei, strănutului.

  • Pneumonia şi meningita sunt cele mai importante boli determinate de bacteria Streptococcus pneumoniae.
  • Infecţia cu Streptococcus pneumoniae trebuie suspectată în toate cazurile când un copil prezintă semne şi simptome de meningită sau pneumonie.
  • Vaccinarea cu vaccinul contra infecției cu pneumococi prezintă o măsură eficientă în prevenirea dezvoltării formelor generalizate (septicemia, pneumonia, meningita) și locale (otite, haimorite) ale infecției.

12. Infecţia cu rotavirusuri

Rotavirusurile, răspândite pretutindeni în lume,  sunt cauza principală a bolii diareice severe şi deshidratării la sugari şi copii cu vârsta sub cinci ani, care provoacă 527 000 de decese în fiecare an, mai frecvent la copiii sub vârsta de 2 ani.

  • Cele mai multe episoade simptomatice au loc la copiii cu vârsta între 3 luni şi 2 ani, cu o incidenţă de vârf între 7 şi 15 luni.
  • Maladia se manifestă prin diaree apoasă ne sanguinolentă, vomă, febră, în cazuri severe – deshidratare.
  • Copiii din stratul socio-economic scăzut şi sugarii cu greutate mică la naștere au un risc crescut de infectare.
  • Atât pacienţii simptomatici, cât și acei asimptomatici elimină rotavirusuri în scaune lor timp de 7-10 zile, în cazuri rare de câteva săptămâni.
  • Virusul este foarte rezistent în mediu şi poate supravieţui luni de zile în materii fecale la temperatura camerei. Re-infecția este frecventă.

13. INFECȚIA CU PAPILOMAVIRUS UMAN

  • Papilomavirusul uman (PVU) este larg răspândit şi se transmite pe calea sexuală provocând majoritatea cazurilor de cancer de col uterin.  La nivel  mondial, la fiecare 2 minute o femeie decedează din cauza cancerului de col uterin.
  • În Republica Moldova, la fiecare 2 zile o femeie decedează din cauza cancerului de col uterin.
  • Cele mai multe infecții se produc la tineri în primii câțiva ani de activitate sexuală, incidența și prevalența scăzând ulterior.
  • De la momentul infectării până la apariţia cancerului de col uterin trece o perioadă de 10-15 ani.
  • La momentul actual sunt cunoscute circa 120 tipuri de PVU, 19 din care  sunt cu un  potenţial de risc de a provoca  la oameni diferite maladii, printre care PVU 6, 11, 16  şi 18, cele cu potențial oncogen fiind tipurile 16 și 18.
  • Prevenire și control al cancerului de col uterin constă în: a) prevenirea primară prin vaccinarea împotriva infecției cu HPV a fetelor la 9 – 13 ani, educația tinerilor privind modul sănătos de viață, împotriva consumului de tutun, educația sexuală și promovarea utilizării prezervativelor; b) prevenția secundară la femei cu vârsta cuprinsă între 30-49 de ani, cu un screening și tratament în cazuri necesare și c) prevenirea terțiară prin tratarea cancerului invaziv la orice vârstă.

 

Riscuri legate de bolile prevenibile prin vaccinare

Caracteristicele bolilor prevenibile prin vaccinări

 

© 2018 Centrul Național de Sănătate Publică.