1. Stimați colegi din mass-media! Pentru a face cunoștință cu ghidul metodic privind atribuțiile și competențele instituțiilor din cadrul SSSSP accesați Scrisoare mass-media 2017. Va chemăm la colaborare transparentă și constructivă! 2. În Republica Moldova, în perioada 24 - 30 aprilie 2017, se desfășoară Săptămâna Europeană a Imunizărilor, cu sloganul Vaccinurile funcționează. În cadrul evenimentului, vor fi organizate activități de informare și implicare a publicului larg în conjugarea eforturilor și amplificarea luptei împotriva bolilor prevenibile prin imunizări, înlăturarea lacunelor persistente în acoperirea vaccinală, încurajarea promovării imunizării prin creșterea gradului de conștientizare a populației despre beneficiile vaccinărilor și imunizarea pe tot parcursul vieţii, atât a copiilor și adolescenţilor, cât şi adulţilor. 3. La 25 aprilie 2017 este marcată Ziua Mondială de combatere a Malariei.

Bolile vaccinoprevenibile

Bolile vaccinoprevenibile

Actualmente în Republica Moldova prin vaccinări gratuite, oferite copiilor și adulților, pot fi eficient prevenite 12 boli infecţioase:

1. Tuberculoza
2. Hepatita virală B
3. Poliomielita
4. Tetanosul
5. Difteria
6. Tusea convulsivă
7. Rujeola
8. Oreionul
9. Rubeola
10. Infecţia cu Hib
11. Infecţia cu Rotavirus
12. Infecţia cu pneumococi

1. Tuberculoza – o infecţie larg răspândită Moldova, afectează în deosebi organele respiratorii. Infectarea se realizează prin inspirarea picăturilor de secreții ce conțin micobacterii de tuberculoză, eliminate în aer din tractul respirator al bolnavului în timpul tusei, strănutului, vorbirii în condiții de contact apropiat. Se supune greu tratamentului (luni/ani), frecvent duce la invaliditate şi deces. Un pericol major tuberculoza o prezintă pentru bebelușii nevaccinați la care ea poate evolua în formă de meningită sau septicemie tuberculoasă, care în majoritatea sa se finalizează cu deces. Vaccinarea previne anume aceste forme grave a tuberculozei la copii.

2. Hepatita virală B – are o răspândire largă în Moldova, afectează ficatul, provoacă „gălbinări”. Se transmite de la persoana infectată la persoană ne afectată prin sânge de la mamă la copil (în timpul naşterii), prin resturi de sânge în cazul manipulațiilor medicale, paramedicale, habituale cu utilizarea instrumentelor nesterile, folosirii în comun a periuţei de dinţi şi altor obiecte înțepător-tăioase, precum și în cadrul actului sexual. Tratamentul este dificil și costisitor. Poate evolua în hepatită cronică, ciroză sau cancer al ficatului. Vaccinarea previne garantat hepatita virală B, precum și de infecția cu virusul hepatic delta.

3. Poliomielita – este provocată de virusul poliomielitic, care poate fi de 3 tipuri. Infectarea are loc prin consumul apei, produselor alimentare contaminate cu virusuri poliomielitici, care se elimină cu excreția intestinală a persoanei infectate. Virusurile poliomielitice afectează ireversibil neuronii motori ai sistemului nervos, provocând paralizii grave care pot afecta unul sau ambele membre inferioare sau superioare, cat si musculatura toracelui, care puţin se supun tratamentului şi duc la invaliditate pe viaţă sau deces. Tratament specific nu există. Suportarea bolii, provocate de unul dintre tipurile de virus poliomielitic, nu protejează față de celelalte, fiind posibile infectări și îmbolnăviri repetate. Doar vaccinarea protejează sigur față de toate 3 tipuri ale virusului poliomielitic.

4. Tetanosul – o infecţie cu risc înalt de contractare, datorită prezenţei permanente a bacilului tetanic în sol, care poate pătrunde în organism în caz de leziuni sau traume deschise, precum și a unei nașteri în condiții de utilizare a materialelor ne sterile la îngrijirea mamei și fătului, îndeosebi în condiții casnice. Tratamentul este dificil și îndelungat. Chiar și în cazul unui tratament inițiat la timp și calitativ, decedează de la 10% până la 70% din bolnavi. Tetanosul poate afecta persoanele neimunizate de orice vârstă. Doar vaccinarea și revaccinările periodice, conform Calendarului de vaccinări, inclusiv a adulților, protejează garantat față de tetanos.

5. Difteria – se transmite prin picături în care sunt microbi difterici, expirate în aer din tractul respirator de bolnavul prin difterie sau de purtătorul microbului difteric. Afectează mai frecvent căile respiratorii sub formă de angină puternică, peliculele difterice pot obtura căile respiratorii și asfixia bolnavului, frecvent apar leziunile grave ale inimii şi sistemului nervos. Difteria atacă atât copii, cât și adulții. Tratamentul corect poate salva viaţa doar la 9 din 10 bolnavi. Numai vaccinarea și revaccinările periodice, conform Calendarului de vaccinări, protejează garantat față de difterie.

6. Tusea convulsivă (tusea măgărească) – se transmite pe calea aerului prin picături care conțin bacteria pertusei, expirate în aer din tractul respirator al bolnavului. Se manifestă prin tuse puternică de lungă durată, însoțită sau complicată prin pneumonii, emfizem pulmonar, bronșite şi afecțiuni ale sistemului nervos (encefalopatie, encefalită, pareze, paralizii). Tusea convulsivă și complicațiile ei sunt dificile în tratament, pot rămâne așa sechele precum bronşectazii, emfizem pulmonar, bronşite şi pneumonii cronice, defecte psihice (nevroze, convulsii epileptiforme, dereglări de vorbire, deficienţa mintală). La copiii cu vârsta până la un an tusea convulsivă și complicațiile ei pot duce la deces. Vaccinarea este un mijloc înalt eficient în prevenirea tusei convulsive.

7. Rujeola (pojarul) – o infecţie extrem de contagioasă (molipsitoare) care se transmite pe calea aerului la inspirarea aerosolului, expirat de bolnav, în care se conține virusul rujeolic. Se manifestă prin debut brusc cu febră înaltă, inițial cu conjunctivită, frică de lumină, lacrimare, eliminări din nas, tuse uscată, la care în a 3-4 zi de boală se asociază un exantem cutanat (pete roşii confluente pe piele), care în 3 zile se extind pe tot corpul. Rujeolă poate favoriza afectarea căilor respiratorii (laringită, bronșita, pneumonie) şi a sistemului nervos (encefalită, meningoencefalită, panencefalită sclerozantă subacută). După suportarea rujeolei pot rămâne așa sechele ca hipertensiunea intracraniană, sindromul epileptiform, retardul mintal. În lipsa tratamentului adecvat de prevenire a complicaților decedează 1 din 100 bolnavi prin rujeolă, iar la aplicarea unui tratament adecvat – 1 din 1000. Doar vaccinarea și revaccinările periodice conform Calendarului de vaccinări garantează un grad înalt de protecție față de rujeolă.

8. Oreionul (în popor – brânca, purcel) – se transmite pe calea aerului prin inhalarea picăturilor de salivă expirate de bolnav care conțin virusul urlian. În oreion se afectează glandele salivare (inflamarea lor dă feţei şi gâtului aspect specific de la care provine denumirea bolii în popor), pancreasul (pancreatită), testiculele la băieţi (orhită), ovarele la fete (ooforită) cu riscul dezvoltării sterilităţii. În oreion adesea se afectează sistemul nervos (meningita, etc.). Tratament specific nu există. Unicul mijloc de prevenire este vaccinarea și revaccinările ulterioare conform Calendarului de vaccinări.

9. Rubeola – se transmite pe calea aerului cu eliminările din tractul respirator al bolnavului sau de la mamă la făt. Afectează de obicei copilul și adultul tânăr. Infecția este în multe cazuri asimptomatică și poate trece neobservată. Cel mai frecvent decurge în forme ușoare cu febră moderată, tumefierea ganglionilor limfatici, erupții roșii pe piele, care inițial apar pe față, apoi rapid se extind pe trunchi și extremități. Virusul rubeolic are un potențial teratogen înalt: la femeile însărcinate, infectate în primele 3 luni ale sarcinii, poate determina moartea fătului, urmată de avort spontan sau apariția la făt a viciilor cardiace, cataractei oculare, surdității. Tratament specific nu există. Vaccinarea și revaccinările periodice conform Calendarului de vaccinări garantează protecție față de rubeolă și rubeola congenitală.

10. Infecţia cu Hib (Haemophilus influenzae tip b). Agentul cauzal al acestei infecții este obacterie care determină numeroase maladii severe la copiii cu vârsta sub 5 ani, formele grave afectând mai ales sugarii cu vârsta peste 2 luni. Sursa de infecție o reprezintă purtătorii asimptomatici, microbul fiind cantonat în nazo-faringe. Rata purtătorilor de Hib este maximă la copiii preșcolari. Bacteria este transmisă pe calea aerului prin intermediul picăturilor exteriorizate la respirație, tuse, strănut de către purtătorii asimptomatici de Hib sau de bolnavi. De rând cu portajul asimptomatic infecția cu Hib poate evolua în forme invazive cu localizări diverse în organism: pneumonii, meningite, otite, epiglotite etc., care sunt dificil de tratat şi deseori duc la deces sau invaliditate pe viaţă. Vaccinarea protejează eficient față de infecția cu Hib.

11. Infecţia cu Rotavirus. Rotavirusul este responsabil pentru cele mai multe dintre episoadele de vărsături și diaree la sugari și la copiii cu vârsta sub 3 ani. Infecția cu Rotavirus, mai ales la sugari, provoacă un serios disconfort cu diaree și vomă care durează mai multe zile la rând, ceea ce poate duce la deshidratare severă și care, în lipsa unui tratament eficient, poate deveni fatală. Virusul se transmite pe cale fecal-orală, în special prin mâini și obiecte habituale murdare cu eliminări intestinale ale bolnavului sau convalescentului. Infecția cu Rotavirus este foarte contagioasă, iar virusul este rezistent la produsele de igienă casnică, astfel încât toți membrii familiei sau colectivității, unde apare un copil bolnav, se pot molipsi. Rotavirusul este prezent în eliminările intestinale cu circa două zile înaintea debutului bolii și este excretat timp de până la trei săptămâni după dispariția diareii. Tratament specific în infecția cu Rotavirus nu există și doar vaccinarea la timp poate preveni această infecție.

12. Infecţia cu pneumococi – pneumococul este o bacterie , care se găsește în flora oro-faringiană normală la majoritatea populației, dar poate fi și un important agent patogen uman al infecțiilor pneumococice invazive, precum pneumonia, meningita și bacteriemia (septicemia) și non-invazive (otita medie, sinuzita și bronșita la copii. Aproximativ 80% dintre pneumoniile bacteriene sunt determinate de pneumococ. Transmiterea bacteriei de la purtătorul asimptomatic sau bolnav se realizează pe cale aeriană prin intermediul picăturilor respiratorii exteriorizate la respirație, tuse, strănut, mai ales în instituțiile pentru copii și în alte spatii comune închise. Unele forme invazive a infecției pneumococice (meningita, septicemia) sunt dificile în tratament, pot duce la deces și sechele severe. Vaccinarea e un scut sigur în prevenirea infecției pneumococice invazive.

© 2017 Centrul Național de Sănătate Publică.